Nascit "Filosofia de logu": su grupu de circa cun ideas lìberas

Si lamat Filosofia de Logu su grupu de circa nàsciu de sa conca de istudiosus e ativistas chi aintru e a foras de s'universidadi tenint sa punna de fraigai metodus e ideas lìberas de calisisiat forma de colonizatzioni de sa Sardigna.

Su grupu de circa est giai ativu cun nd'unu giassu internet e is istudiosus suus funt traballendi a un'arregorta de sàgius chi at a bessiri in is mesis benientis, a una presentatzioni online e a diversus atòbius chi s'ant a tenni in su territoriu sardu.

Publicaus su testu intreu de sa "Decrarada de intentos" de Filosofia de logu:

Decrarada de intentos - S'Ulisse de sa sarda liberatzione

Filosofia de Logu est unu programma de istùdios, est una proposta de cherta e de anàlisi epistemològica, est unu progetu colletivu, est una teoria e una pràtica de liberatzione.

Is iscòrrios fatos dae sa filosofia, is miradas crìticas suas, iscandalosas in su tretu teòricu, tenent unu naturale istrobadore, ca ponent su pensamentu de totus cara a cara cun issu matessi, iscoviende-lu. In Sardigna custos iscòrrios non bi sunt istados o no sunt essidos a campu, fintzas ca l’ant impedidu.

In Sardigna est in vigore su “pensu a sa sola” e su “comente chi”.

Su pensu a sa sola est s’aspriadura de su pensu ùnicu, est su pensu isuladu, lunàdigu, autoreferentziale, chena ligòngios cun sa realidade materiale, sotziale, istòrica.

Su “comente chi” est su de èssere istrangios a nois etotu fatu a sistema, est su fraigare su pensu a subra de una fintzione, de una rapresentatzione fartza. Su “comente chi” est su tretu chi distinghet totus sas relatas de podere e sas rapresentatziones ideològicas suas.

Non si podet fìnghere de èssere in aterue e de èssere in totue. No est lìtzitu pònnere una oponidura polarizada intre “su chi est de su logu” e “su chi est globale”.

Sa punna nostra est a derrùere su “comente chi”, liberende su campu dae sa mirada sceti “fintzionalista”, chi reduit sa Sardigna a una apenditze amministrativa ebbia de su Stadu italianu.

Cun custu cherimus criticare a manera radicale sa metafìsica de su Stadu e s’idea chi esistant entidades polìticas immudàbiles e indivisìbiles, cuntzetu cun una raighina ideològica crara. Pro la fàere curtza, cherimus de nde bogare cale si siat fundamentu a s’idea chi esistat sceti unu modellu de statualidade.

Bolimus pònnere in duda sa mirada chi non renessit a bìdere una sotziedade sarda in foras de s’acàpiu cun sa sotziedade e cun sa cultura italianas.

Creimus chi siat pretzisu meledare a subra de is cuntzetos de “autodeterminatzione”, “autoguvernu”, “soberania”, democratzia cumprida”, comente a s’inghitzu de unu protzessu de definidura de is istitutziones de sa Sardigna de cras, cunsiderende su cuntestu europeu, mediterràneu, mundiale.

Sa filosofia chi nos proponimus de agatare bolet èssere in antis de totu sa crìtica de is raportos de domìniu chi minetant sa Sardigna, la allupant, la atraessant. Unu anticorpu contra a s’alienatzione culturale chi abarrat forte in su pensamentu de is sardos, mescamente de is sardos aculturados e de is chi tenent responsabilidades mannas in su sistema de produtzione e riprodutzione de sa connoschèntzia ufitziale.

Sa punna nostra est a pònnere in retza totus is chi faent cun rigore sa crìtica de is epistemologias coloniales e semi-coloniales chi atossicant s’arresonu intelletuale sardu.

Sa punna nostra est de fraigare torra una filosofia plurale, orientada e chi ischit orientare, bona a lassare un’arrastu in su cuntestu sardu e chi potzat cuntivigiare cumpetèntzias cunformadas e una mirada autònoma, ponende in pare totus is iscièntzias umanas.

Sa punna nostra est de ponnere in pare e de inghitzare dae nou meledos e pràticas mai bidas in s’ìsula in contu de sa relata intre filosofia e limba sarda (e limbas sardas), donende dinnidade filosòfica a su sardu, fintzas formende unu limbàgiu cuntzetuale suo, inghitzende dae sa cuntzetualidade filosòfica chi su sardu giai tenet in nuce.

Sa punna nostra est de pònnere a pare filosofia e atividades culturales: b’est – e, si emmo, cale – una filosofia in sa cultura sarda, in su sentidu de s’articolatzione de is ainas sotziu-tècnicas e de su cumone de is produtziones intelletuales?

Nos interessat averiguare su rolu de is intelletuales in is chistiones sotziu-econòmicas, culturales e polìticas, e fintzas sa relata intre subalternidade e indùstria culturale in Sardigna.

Sa punna nostra est a averiguare e criticare sa dimensione istitutzionale matessi, analizende sa relata intre identidade e dipendèntzia. Chircare cales sunt, comente ant funtzionadu e comente funtzionant is mecanismos de fraigadura de una sogetividade subalterna e dipendente. Cun sa mirada de un’anàlisi non sceti culturalista si nono fintzas econòmica e sotziale.

Sa punna nostra est a parare fronte a su problema de sa modernizatzione, in is bisuras suas materiales, polìticas e teòricas, est a nàrrere averiguare cun puntillu is teorias de sa modernizatzione aici comente las ant impostas in sa vida pùblica e in sa dibata intelletuale, e a ite manera sunt renessidos a bogare a fora su chertu de interessos e de classe.

Sa punna nostra est a torrare a arresonare a subra de su cuntzetu de natzione, cun una mirada nostra, sarda. Sa natzione est unu fràigu istòricu, materiale, colletivu, discursivu. Podimus nàrrere chi sa Sardigna est una natzione? Is “fintzionalistas” narant chi nono. Tocat de averiguare e de criticare sa relata intre “regionalizatzione” de sa Sardigna e is protzessos chi ant torradu sa Sardigna a una periferia e a unu logu polìticu e istòricu stèsiu.

Cunsideramus ùtile traballare a unu materialismu nou pro sa Sardigna, in contu de s’istòria e de sa sotziedade suas. Materialismu no liniare, no positivìsticu, no scientista, e imbetzes abertu a atopos ìbridos sotziu-materiales, postumanos, feministas, ecològicos, e prus chi totu no essentzialistas nen mecanitzistas.

Sa punna nostra est a furriare a Gramsci a una mirada nostra, impreende cun profetu is categorias gramscianas (subalternidade, revolutzione passiva, chistione meridionale, rolu de is intelletuales, egemonia culturale… ). E, paris cun Gramsci, torrare a ligare paris is filos segados de sa cherta giai fata dae autores chi ant averiguadu e criticadu sa “resone coloniale” (Pira, Màsala, Simon Mossa, Cherchi, Bandinu… ).

Amus s’idea de pònnere fatu a su modellu de saretza, contrapostu a su modellu geràrchicu-piramidale.

S’orizonte de arresonada nostru, de cherta e de organizatzione culturale est abertu a totus cantos is chi podent demostrare unas cantas cumpetèntzias de istùdiu, anàlisi, elaboratzione e cherta de livellu artu, e chi cumpartzint s’anàlisi de sa conditzione sarda aici etotu comente est presentada in su manifestu nostru.

Isetamus miradas noas e inrugraduras noas.