Frasckoli, Bruscoli e Paskoli e Therpius
Trint'annus a oi s'enta spediu custas duas poisias e dhas emus pubrigadas in s'arribista THERPIUS chi femus cuncodrendi, deu intzaras m'assentamu is trabballus cun s'allomìngiu de Fraskoli, e imparis cun Bruskoli e Paskoli d'emus fatu bessiri unus cantu nùmurus. Scriemus arrogus fintzas in lìngua sarda.
Fiat meda trabballosu e a gratis, ma su spedhiu de scriri fuat meda e “totu fatu a manu e in domu”, innui si femus fintzas fatus unu telàrgiu po fàiri in sedigrafia is manifestu de nosu e totu. Tenemus Therpius pratziu diaici: un'arrogu po una band musigali sarda, un'arrogu po unu locali o pab de Castedhu, un'arrogu po un'erba po fàiri is mexinas, un'arrogu in sardu, una “vignetta”, unu fuedhaingruxi... etc.Custu trabballu nostu fuat aciuntu aintru de su giorronnali de bandus ecunòmigus a gratis TROVOTUTTO e chi faìat, intzaras in su 1984, cuncurrèntzia a s'àturu giorronnali prus bèciu castedhàju su BARATTO.
Emus fatu in custas cuàturus pàginis, ca podemus fintzas bogai de su giorronnali e dhas spatinai assolas a su bastioni, a sa mesa univerdidaria de bia Pessina in Castedhu, una setzioni de lìteras a su diretori, ma frassas cumenti faint in casi totu is giorronnalis, e is lìteras si dhas scriemus brullendusia de nosu a nosu e totu.
Una dia perou si lompint cun duna lìtera, custa borta bera, custas duas poisias de Garcia Lorca, ma custa lìtera no teniat peruna assentada e no sciemus chini fiat. Fintzas a candu sa cida passada no eus scipiu chini si dh'iant torradas in sardu, cun dun'àtera grafia, e mandadas in s'arredatzioni.
S’universalidadi, sa bellesa e su sentidu de s’arti poétiga de Garcia Lorca no benint smenguaus de dhus torrai in lìngua sarda, ma antzis su sardu nci dh’aciungit unu tanti de bellesa chi forsis no arrennesceus a imprassai torrendidhu a lìrigi in itallianu. Imperai su sardu po contai s’amori e atrivimentu po sa vida de s’umanidadi s’agiudat a amanniai sa sensibbilidadi nosta e sa cuscièntzia nosta.
Tzitadi chentza de sonnu
No dromit nisciunus in su celu. Nisciunus, nisciunus.
No dromit nisciunus.
Is criaturas de sa luna fragant e ingiriant is barracas.
Ant arribbai is scultzonis bius a mussiai is òminis chi no
bisant
e cudhu chi fuit cun su coru segau
at atobiai in dònnia arrenconi
sa cabixeta stravanada, frima asuta de s'arrenegu de is
stedhas.
No dromit nisciunus in su mundu. Nisciunus, nisciunus.
No dromit nisciunus.
Nc'est unu mortu in su campusantu prus atesu
chi de tres annus si dolit ca tenit
una bidha sicada in su genugu
e su pipiu chi ant interrau custu mengianu prangiat meda
chi est tocau a tzerriai is canis po dhu fai citiri.
No est unu bisu sa vida. Scida! Scida! Scida!
Nosu arrueus me in is scalas po papai sa terra sciusta
o artziaus a su filu de sa nii cun su cantu de is gravellus mortus.
Ma no nc'est memòria ne bisu:
petza bia. Is basus acàpiant is bucas
cun s’amisturu de benas noas
e chini sunfrit su dulori cosa sua dh’at a bolli chentza de pàsiu
e chini timit sa morti si dh'at a potai a codhu.
Una diri
is cuadhus ant a bivi me in is tzilleris
e is fromigas arrenegadas
nd'ant a papai is celus grogus chi si cuant me in is ogus
de is bacas.
Un'àtera diri
eus a biri su torrai a nàsciri de is mariposas sicadas
e sighendi a andai a unu logu prenu de palla marina e de barcas
citias
eus a biri luxai s'anedhu e nàsciri arrosas de sa lìngua nosta.
Scida, Scida, Scida!
Is chi si funti pigaus una bella passada de àcua,
su piciocu chi prangit poita no scit sa noa de su ponti
o su mortu chi no dh'est abarrau àturu chi sa conca de unu butinu,
tocat a dhus potai a su muru innui su scultzoni e is calorus abetant,
innui abetant is cascialis de s'orcu,
innui abetat sa manu sicada de su pipiu
e sa pedhi de su cuadhu chi si furriotat cun dunu chirighitu asulu.
No dromit nisciunus in su celu. Nisciunus, nisciunus.
No dromit nisciunus
Ma si calancunu serrat is ogus
scudeidhu, piciocus, scudeidhu!
Siat una bisura de ogus obetus
e de liagas bias e marigosas
No dromit nisciunus in su mundu. Nisciunus. Nisciunus.
Dh’apu giai nau.
No dromit nisciunus
Ma si calancunu tenit in su noti meda napa me in is memòrias
Oberei is fentanas po dhi fàiri biri asuta de sa luna
is tassas frassas, su ferenu e s'àiri de morti de is tiatrus.
Bisura de sa genti chi càciada
Sa fémina budhona beniat ainnantis
scotzendi is arrèxinas e sciundendi sa pedhi de is tamburus;
sa fémina budhona
chi smatzat is prupus morentis.
Sa fémina budhona aremiga de sa luna,
curriat po is bias e is domus bùidas
e lassat in is arrenconis conchixedhas de pillonis
e scidat su crepu de is satzadas de is ùrtimus ségulus
e tzerriat su tiàulu de su pani in pitzus de is cùcurus de su celu mundau
e lìmpiat unu pistighìngiu de luxi in su muirghìngiu asuta de terra.
Funt is campusantus, dhu sciu; funt is campusantus
e su dulori de is coxinas interradas in s'arena,
funt is mortus, is perdixis e is melas de àturus tempus
cudhus chi si spigint in su gùturu.
Lompiat su sonu de unu mari de caciadura
cun is féminas bùidas cun pipius de stearica callenti,
cun matas pudèscias e tzeracus trabballadoris
chi srebint pratus de sali a suta de architus de salia.
No c'est àtera arruga, fillu. No ti dha scampas.
No est sa caciadura de is morus a pitzus de is titas de is bagassas
nimancu cudhu de sa gatu chi nci at ingùrtiu un’arrana po sbàlliu.
Funt is mortus chi scarràfiant cun is manus de terra
is gennas de perda innui pudescint is nuas e desserts.
Sa fémina budhona beniat ainnantis
cun sa genti de is navis, de is tzilleris e de is ortus.
Sa caciadura trumbullàt abellu abellu is tamburus
in mesu a piciocas de sànguni
chi pediant agiudu a sa luna.
Ohiamomia! Ohiamomia! Ohiamomia!
Custa mia castiada, fiat sa mia, ma immoi no dh’est prus,
custa castiada chi tremit spullinca in su binu
e dispidit navi stravanadas
mei is artziadas de is portus.
M'agiudu cun custa castiada
chi nascit de is undas innui s'obresci no s'atrivit,
deu, poeta chentza de bratzus, spérdiu
in mesu da sa genti chi càciada
chentza de cuadhu briosu chi arroghit
sa lana de perda de sa memòria mia.
Ma sa fémina budhona beniat sèmpiri ainnantis
e sa genti cicàt is apotecas
innui s'amisturu marigosu s'apicigat.
Sceti candu àrtziant sa pandela e arrìbbant is primus canis
totu sa tzitadi intrea s'est arregorta a pitzus de is bigas de sa navi.