S’istória de Brabara, unu bisu chi si mudat in realidadi

(In Tempus de Crisi) – Casteddu, 19 de su mesi de martzu – S’istória de Brabara est un'istória de un'amori mannu po su traballu suu. Sa picioca de Sernorbì, laureada in Isciéntzias Infermeristicas, at fatu s'iscera sua po is previsionis de traballu, ma puru poita su de infermera furiat su bistiri chi s'intendiat apitzus. Su suu no est stétiu unu caminu simpli, antzis podeus nai ca est stétiu própriu unu caminu trumentau. Brabara po podi lompi a s'obietivu suu at dépiu isceberai de istudiai de disterrada e ddu at dépiu fai poita in Sardigna, candu iat fatu su cuncursu issa, po 30 postus fasius in totu s'ísula, is concurrentis furiant 1200. Brabara, a dolu mannu no passat sa seletzioni. Po sa picioca est stétiu custu unu mamentu légiu meda e de afrigimentu mannu, ma mancai siat arruta, s'amori po su traballu iscerau dd'at portada a gherrai e a portai a cumprimentu su bisu suu. S'annu infatu, difatis, Brabara torrat a fai su cuncursu po podi diventai infermera professionali, ma biu is possibilidadis istrintas meda donadas de sa terra sua, pigat su determinu de andai a ddu fai in continenti, in s'Aquila. In Abruzu sa senorbiesa passat s'esàmini de intrada e podit incumentzai su caminu de istúdiu suu. Brabara lassat aici sa Sardigna po fai s'istudianti disterrada. Est su primu passu de unu bisu chi agoa at a diventai realidadi. "No est stètiu simpli - si contat s'infermera - lompi in d-una tzitadi innoia no si connoscit a nemus, cun d-una istória e una cultura, unu clima e un'ambienti contràriu a su chi m'aparteniàt". Ma "Superau su primu atùmbidu - acrarat - su bilànciu est stèstiu positivu". S'infermera sarda si contat difatis ca mancai s'istúdiu siat stètiu impegnativu meda intre amaistramentus in ispidali, oras de letzioni e sessionis de esàminis, s'est agatada beni, poita - si narat - "s'Universidadi de s'Aquila est un'istrutura organitzada beni, ispidali e facoltadi funt lacanàrgius, is professoris funt presentis e fasius e ingunis etotu s'agatat una biblioteca bona meda. Prus de una bia Brabara at pentzau de mollai totu, s'ispéddiu po sa terra de bratzolu no dd'at mollada unu mamentu, ma s'amori po su traballu suu dd'at agiudada a sighiri in su caminu pigau. E aici, oi si podit nai cun fieresa manna ca at pigau sa laurea bisada chentza de andai foras de cursu e prusatotu dedichendi sa tesi a s'ajaju suu, ogetu de istúdiu de su progetu aKea. Un'istúdiu apitzus de su genoma de is chi tenint centu annus in Sardigna. S'infermera senorbiesa oi iat a fai is mantissis isceras poita bessiri foras de s'ísula, mancai siat stètiu grai dd'at fata cresci. In s'Aquila at tentu sa baga de connosci a genti meda, personis de culturas diversas, "poita custa est, - s'acrarat - una tzitadi chi tenit un'oferta de imparu manna meda", e at tentu aici sa possibilidadi de si cunfrontai atressu de un'iscàmbiu culturali chi dd'at donau arrichesa manna. Laureada in su mesi de arbili de su 2006, is primus de su mesi de maju furiat giai traballandi, mancai sa registrazioni sua a s'albo professionali fessat provisória, e, cosa chi oi no est de pagu contu, furiat traballendi cun d-unu cuntratu a tempus indeterminau. Sa laurea at portau a cumprimentu su bisu mannu de sa picioca sarda, est a nai traballai in sa terra sua, cosa chi oi - si narat - "est una raresa po su prus de is giòvanus laureaus chi po mori de su disimpreu depint lassai sa terra insoru". E sighendi s'arrexonu pretzisat: "sa Sardigna est de sèmpiri terra de imigraus, mentis e bratzus de unu pópulu miríficu chi po mori de sa crisi económica funt costrintus a si nci andai". "Tocat a truncai custu tempus benidori de tristura, custu drama mannu de sa Sardigna. Po mimi est netzessàriu agiudai a is giòvanis comenti si depit, atressu de bagas de traballu e de istúdiu sérias". "No biu apagnamentu professionali po is giòvanus, deu etotu - arremaciat - mancai sa fortuna de su traballu fissu istatali apu pentzau de mi nci andai aundi su traballu miu donat satisfatzionis professionalis i económicas prus mannas, ma si scit is sardus funt acapiaus a sa Sardigna, e a sa fini apu iscerau de abarrai, ma a dolu mannu no totus tenit custa fortuna, su majoria de is fillus de Sardigna cun anneu e cun su coru a arrogus funt costrintus a lassai sa terra insoru".

Progetu realizadu cun sa partetzipatzione de sa Regione Autònoma de Sardigna – L.R 26/97 subra sa limba e sa cultura sarda