"Topologie postcoloniali: innovazione e modernizzazione in Sardegna". Unu lìbburu de A. Mongili
Image
(IlMinuto) - Casteddu, 1 de su mesi de ladàminis - Su 3 de Austu fia passendi in Pratza Zampillo in Biddacidru, po andai in libreria, candu apu biu una meca de cadiras, càscias altoparlantis e unu bangu cun líbburus. Apu domandau a genti chi fiat ingunis cali acontéssiu nci fiat e m’ant arraspustu: “sa presentada de líbburu Topologie Postcoloniali de Alessandro Mongili organizada de “Assemblea Permanente”, m’est partu interessanti e mi seu stentada a ascurtai. Beh! Morali de su contu in libreria non nci seu lómpia ma apu passau unu merí praxili e de profetu. Apu lígiu su líbburu e m’est bénnia s’idea de furriai in sardu calincuna pàgina.
Su líbburu de Alessandro Mongili partit de unus cantus casus de innovatzioni in unu logu cunsiderau“arretrau” che sa Sardigna e analizendiddus sighendi is Istúdius Postcolonialis, ponit in luxi cumenti non sémpiri s'innovatzioni apat prodúsiu inclusioni ma a bortas esclusioni. Custu fatu at contribbuiu a apoderai un’istadu de subbalternidadi. Segundu s’autori, non balit a ispiegai is processus sa cuntrapositzioni modernidadi/costumu e nimmancu una preténdia “identidadi sarda chi a bortas est idealizada e àteras est cunsiderada s’arraíxini de dónnia mali”. Po ispiegai custus processus Prof. Mongili ispostat s’atentzioni de su chi est cunsiderau su caràtiri/naturali de is sardus, segundu sa cultura dominanti, a su problema de su domíniu e de su podériu, meda bortas de genia coloniali.Sa letura de su líbburu, mancai siat trabballosa, podit essi de profetu po totus, giai chi donat sa possibbilidadi de apretziai asuta de una luxi diferenti totu una série de problemas chi in Sardigna istentant a agatai solutzioni.
Apu furriau in sardu unus cantu passus de su de 3 capítulus chi s’intitulat “ Postcolonial Sardinia”.
Pag. 77 -78
“Unu terrenu de atóbiu intra de is STS (Science and Technology Studies) e is Istudius Postcolonialis est arrapresentau de sa bisioni comuna de sa tecnosciéntzia cumenti unu congiuntu de processus collocaus e non neutralis. S’agiudu chi is Istúdius Postcolonialis podint donai a is STS cunsistit in su sutalineai cumenti sa tecnosciéntzia si siat fundada apitzus de una série de cuntrapositzionis prodúsias in is cunditzionis de colonialismu e apat tentu unu ruolu sémpiri prus mannu in su fruniri materiali e giustificatzionis po su mantenimentu cosa sua. Sa tecnosciéntzia, difatis, e in particulari is processus etichetaus cumenti “innovadoris” e is pràtigas naradas de “innovatzioni” non si podint cumprendi si no aintru de unu cuadru pratziu in manera cuntraposta innui su pillu generali e globbali est separau de su locali, e duncas particulari. Su Mundu isboddicau, sa Terramanna, est su logu nadiu de s’innovatzioni, su Tertziu Mundu, is Sardignas o is Bengalas, funt logus invécias innui si depint “apricai”, adotai o copiai is innovatzionis. Siat in is Terramannas o in is Sardignas de su mundu, su chi est Ocidentali est “modernu”, e su chi est “nadiu de su logu” est traditzionali. Aroru a custas divisionis si funt isboddicadas is políticas de isboddicu dirígias a is istadus/logus torraus a nomenai “sutasvilupaus”, asuta de sa ghia de is “élites” ocidentalis bonas a gestiri tecnologias cumplicadas, cumenti a su nucleari, cunformas a mollus organizativus de s’isciéntzia, e bonas duncas a produsi teoria arrispetu a is grupus subbalternus, innui si podint incluiri is “élites” de su logu generadas de sa colonizatzioni, chi non funt bonas a organizai e duncas inniorantis de tecnologias cumplessas, e non capassas de isboddicu teóricu, útilis iscéti cumenti a serbidoris de labboratóriu o collabboradoris de gradu inferiori.
Pag. 81
In efeti cun su fueddu “postcoloniali” si fait arrelatu a is efetus e a su legau de is istruturas imperialis chi ant caraterizau su colonialismu clàssicu e a is arrelatas de isfrutamentu neo-colonialis. …
“In prus, un’aspetu de importu mannu de custa giuntura (intra de is STS Science and Technology Studies e is Istúdius Postcolonialis) at arriguardau s’impellida a donai boxi a àterus costumus tennoscientíficus e a su fallimentu de su “isboddicu” de genia ocidentali”.
Pag.82
“Lassendi a parti sa giuntura cun is “Science and Technology Studies”, is Istúdius Postcolonialis ddus podeus fai currispundi a una traditzioni precisa de istúdius. Chentza duda su clàssicu de Edward Said “Orientalism” (1978, ed. it. 1991) sinnat su puntu de parténtzia de custa currenti de istúdius, mancai in medas arreconnósciant in su Franz Fanon de Peau noire, masques blancs (Peddi niedda, màscaras biancas) (1952, ed.it.1996) e Les damnés de la terre (Is dannaus de sa terra) (1961, ed.it. 1964) unu de is primus de grandu importu, giai chi at descritu s’interiorizatzioni de parti de is colonizaus de is identidadis subbalternas e tristas prodúsias in issus de is dispositivus de su domíniu coloniali” …
“Una letzioni, sa de Fanon, torrada a pigai de pagu de s’etnopsichiatria francesa. S’anàlisi chi Fanon iat fatu de su disàgiu psichicu e psicológicu de is colonizaus e de is subbalternus, cun totu custu, torrat a mandai a s’istrutura sociali de is logus de sa subbalternidadi. Cumenti in s’Algeria, innui issu iat trabballau, issa est ostili a calisisiat tenta de torrai a portai s’individuu a su mundu de apartenéntzia innui bivit e innui totu, de su nómini de is bias a sa língua chi est bona educatzioni umperai in púbblicu, torrat a mandai a sa própia cunditzioni de subbalternidadi, e a su domíniu coloniali currispundenti. In custa manera si provocat un’istrangiamentu arrispetu a su própiu pópulu, e duncas, a nosu e totu, giai osservau de Gramsci, chi dd’iat descritu narendi “ s’elementu intelletuali de su logu est prus istràngiu de is istràngius ananti a su pópulu cosa sua”. …
Pag. 84
“Apustis de Said is Istúdius Postcolonialis ant passau is làcanas de s’anàlisi de is literaduras e de is discursus po afrontai pillus d’esperiéntzia diferentis, intra de custus de certu sa tecnosciéntzia, e in Chakrabarty, s’impiantu storiogràficu. In generali s’argumentu centrali chi custus afrontant est su processu de creatzioni de su “Essi àteru”, est a nai de produtzioni de is personas chi faint parti de ispàtzius e logus postcolonialis, cumenti a “Àterus” (process of Othering). Funt processus, de fundamentu in is tempus de oi, po médiu de custus is atoris e is istitutzionis terramannesas de sighiu faint e apoderant is barrieras intra de is culturas insoru e is culturas chi funt inditadas cumenti a “diferentis”, àteras o in manera prus crara “inferioris”. …
Pag.86 - 87
“In su pillu istitutzionali, sa Sardigna non est mai istétia una colónia. … Ma chi sa Sardigna siat istétia tratada cumenti a una colónia fiat sa cunvintzioni de Gramsci, cumenti de tanti àterus. Issu iat iscritu, arraxonendi de is ischilíbrius de sa costrutzioni natzionali italiana, chi issa fuit a s’ischema arregionalísticu e chi, cumenti in su casu de àterus territórius chi iat tzerriau “Is Irlandas italianas”, s’impoberimentu suu no est certu imputàbbili a una “arretradesa” nadia, cumenti in su discursu dominanti, ma a sa política económica chi at caraterizau su “blocu de podériu” … arrispetu a custu sa Sardigna fiat esclúdia, cumenti est, in misura manna, oi puru. Una política chi at in manera sistemàtica istrobbau s'sboddicu de su logu, si non ghiau de àterus o funtzionali a interessamentus de s’àtera parti de su Tirrenu. … Unu territóriu non podit essi cunsiderau in basi a sa positzioni cosa sua aintru de un’ischema amministrativu guvernativu o costitutzionali. Aici cumenti a s’Algeria fiat cunsiderada parti de sa Frància, o sa Palestina de sa terra de Israele, sa Sardigna puru est parti de s’Itàlia, in su pillu formali. Epuru, po arremonai a Gramsci, est “tratada peus de una colónia” po su chi pertocat is cunditzionis cosa sua chi funt s’imbistimentu mancau in infrastruturas e in s'isboddicu de su territóriu, s’ocupatzioni militari, s’industrializatzioni fortzada, s’ostilidadi a s’economia de su logu (s’antipastoralismu pruscatotu), sa proibbitzioni de umperai sa língua cosa sua e s’isperdimenta sua, s’isdorrocadura de sa memória istórica cosa sua e su disterru prus o mancu obligau de is abbitantis cosa sua, sa formatzioni de un’immàgini prus o mancu originali e cun istesiaduras ratzistas fitianas in is cunfronas de is abbitantis suus e de sa cultura cosa insoru”. …
“S’arrapresentatzioni prus recurrenti in is isciéntzias socialis académicas sardas non pigat mai in cunsideru sa cunditzioni de subbalternidadi de sa Sardigna si no aintru de un’arrelata intra de s’arretradesa de su logu o “identidària” e una modernidadi ghiada de àterus. Si imputat sa generalidadi de is problemas esistentis a sa vocatzioni naturali o istórica de s’Ísula a s’arretradesa, a s’isulamentu, a su cunservatorismu, chentza donai atentzioni a is arrelatas de podériu de aintru e a cussas de dipendéntzia faci a foras”. …
Pag. 93
“ In s’ótica de is isciéntzias socialis académicas sardas, no esistit esclusioni, ma iscéti “progressu” chi, cumenti eus biu, podit benni iscéti de sa Terramanna”.
Pag. 94 -95
“In Sardigna su discursu dominanti si articolat pruscatotu segundu duas diretzionis, acapiadas intra de issas. Sa primu aponit a sa Sardigna un’identidadi particulari, chi in su pillu antropológicu, si iat a oponni a s’isboddicu, e sa segunda aponit invécias a sa Sardigna is caràtiris de s’arretradesa, chi iat a essi s’arraxoni principali de sa disabbilidadi cosa sua a sa modernidadi. S’idea chi sa Sardigna téngiat un’identidadi cosa sua est un’idea moderna, acapiada a sa necessidadi de dda dominai e de dda distinghi, ma puru de portai a su livellu discursivu sa subbalternidadi cosa sua. Su mitu dd’ant aprontau po medas tempus a incumentzai de sa sderruta de sa Rivolutzioni Sarda (1794-1796) e in s’interis de totu su séculu 19 is “élites” modernizadoras sardas chi si funt acodadas a sa Restauratzioni feliciana, in generi reatzionàrias e collabboratzionistas: is matessi chi si funt arricadas cun s’abbolitzioni de su feudalésimu, sa serrada de is terras comunas e is carrieras políticas” …
Pag.96
“S’identidadi est fata coincidi, in su discursu prevalenti in Sardigna, cun una calidadi comuna e personali, chi òperat cumenti una genia de fatoris esistentis de s’antigóriu e chi ghiat cumportamentus de immui”.
Pag.97
“Sa segunda diretzioni chi pigat su discursu dominanti pertocat a sa “arretradesa” de sa Sardigna cumenti a caràtiri costanti de s’istória sua. De pagu est istétiu osservau chi s’arretradesa at giustificau is interventus de domíniu, is ispeculatzionis e s’iscardancamentu de is economias de su logu chentza donai alternativas a is comunidadis sardas. Custus interventus funt cumentzaus, no a casu, cun sa costrutzioni de s’immàgini arretrada de sa Sardigna in s’interis de su de 18 séculus, in currispundéntzia cun sa costitutzioni in Torino de unu Ministeru po is Afàrius Sardus (1759), s’isterrida po decretu de sa língua italiana (1760) e cun s’arreforma piemontesa de is Universidadis (a cumentzai de su 1737), chi currispundit cun s’imbiu de su Continenti de is insenniantis, segundu una pràtiga de dipendéntzia de is universidadis sardas chi non parrit morta nimmancu oi. In Sardigna, cumenti in totus is colónias, est istétia prodúsia un’immàgini de arretradesa cumenti a calidadi nadia de is logus innui apitzus si boliat ispratzinai su domíniu. … In manera non diferenti si fiat cumportau su Piemonte e, apustis, s’Itàlia”.
Pag. 98 -99
“ Is tapas de sa sutamissioni de s’Ísula funt aici connotas chi in custa sea, in manera simpli, dd’as arremonu iscéti. Apustis de sa sderruta de sa Rivolutzioni Sarda (1794-1796) e de su càmbiu de sa corti sabàuda in Casteddu (1799-1814), si fiat creada sa basi locali necessària a dónnia òpera de colonizatzioni, est a nai un’“élite” modernizadora de su logu. Fiat istétiu custu grupu de sardus, saldau aroru a Carlo Felice de Savoia e formau de s’aristocratzia bécia, de sa nobbilesa noba de toga (de funtzioni) e de sa burghesia, a donai is armas e s’agiudu locali a sa colonizatzioni, est a nai chi fiant istétias is “élites” sardas a dda incarnai, agiudendi e aprofitendi de sa privatizatzioni de is terras comunas (Editu de is tancaduras, 1820) e de totus is interventus fatus apustis in custa diretzioni fintzas a s’abbolitzioni difinitiva de is ademprívius”. …
“Fiant istétias is “élites” localis a passai prus a tradu a su fascismu e a costituiri puru su fenomenu particulari de su sardufascismu in càmbiu de sa Lei de su Miliardu pregonada de Mussolini, e fiant istétias ancoras is “élites” localis a acotzai su “Pianu de Rinascita” (1962), s’industrializatzioni petrolchímica, s’isboddicu de is servitudis militaris (ancoras oi su 66% de totus is servitudis militaris italianas pesant apitzus de sa Sardigna) e unu mollu turísticu cussu puru dirígiu de àterus. Fiant istétias custa “élites” a cumpartziri sa criminalizatzioni de cussa cunditzioni sóciu-culturali particulari chi est su pastoralismu sardu, acotzendi dónnia idea de Lombroso a sa Commissioni Medici, chi biat in is pastoris e in is classis popularis brabaxinas unu grupu “delincuenti po nàscida”, e duncas a si ponni sa tarea de isdorrocai sa pastoria, po fortuna no arrannéscia. Podeus nai chi is grupus dirigentis de sa manca sarda, fuendi dónnia anàlisi de is cunditzionis particularis de sa Sardigna, si funt integradas in prenu in cust’eréntzia isconcada de is cetus dirigentis chi durat ancoras oi. Cumenti su mecanísmu de sa sutamissioni siat intramassau cun sa costrutzioni de s’immàgini de arretradesa (e sa proietzioni asuba de sa “natura de sa Sardigna”) est unu processu chi podit essi osservau de puntus de bista diferentis”. …
“Innòi est interessanti sutalineai cumenti una cunditzioni chi is formas de domíniu de foras ant creau de pagu siat istétia cambiada in unu caràtiri nadiu de sa Sardigna e apat giustificau interventus de “modernizatzioni” e de” isboddicu” de foras chi, cumenti in unu ciclu infernali, produsint un’arretradesa ancoras prus manna. S’idea-càrdini de custu ciclu infernali est “Sa Sardigna a sola non nci dda podit fai”. …
Pag. 100
“ A manera particulari, si fait passai cumenti caràtiri/naturali nadiu de sa Sardigna su chi invécias est dépiu a s’istória de su domíniu e de sa sutamissioni cosa sua, est a nai de s’esisténtzia de dispositivus de produtzioni sighida de subbalternidadi”. …
“E s’istória de sa Sardigna in su períodu italianu e, ancoras ainnantis, piemontesa, s’ammostat una matrici de produtzioni sighida, in dónnia generatzioni, de raportus de dipendéntzia, chi est difícili negai poita puru, in medas puntus, sa matrici est símbilli a sa chi esistit in is colónias. Nau custu, in su pillu formali, sa Sardigna non est mai istétia una colónia, po su pagu chi balit su pillu formali”. …
“ Su mecanismu est su de torrai a condusi is diferéntzias esistentis intra de civilidadis e pópulus a su “essi àteru” in manera radicali intra de is pópulus “modernus” e pópulus “arretraus”, chi non funt bonus a castiai a issus e totu poita ghiaus de unu totu de su costumu immutàbbili e disaprovau cosa sua”.
Annalisa Caboni
Operadora de s’Ufíciu de Língua Sarda, Província Sud Sardegna, sea de Biddacidru
Su líbburu de Alessandro Mongili partit de unus cantus casus de innovatzioni in unu logu cunsiderau“arretrau” che sa Sardigna e analizendiddus sighendi is Istúdius Postcolonialis, ponit in luxi cumenti non sémpiri s'innovatzioni apat prodúsiu inclusioni ma a bortas esclusioni. Custu fatu at contribbuiu a apoderai un’istadu de subbalternidadi. Segundu s’autori, non balit a ispiegai is processus sa cuntrapositzioni modernidadi/costumu e nimmancu una preténdia “identidadi sarda chi a bortas est idealizada e àteras est cunsiderada s’arraíxini de dónnia mali”. Po ispiegai custus processus Prof. Mongili ispostat s’atentzioni de su chi est cunsiderau su caràtiri/naturali de is sardus, segundu sa cultura dominanti, a su problema de su domíniu e de su podériu, meda bortas de genia coloniali.Sa letura de su líbburu, mancai siat trabballosa, podit essi de profetu po totus, giai chi donat sa possibbilidadi de apretziai asuta de una luxi diferenti totu una série de problemas chi in Sardigna istentant a agatai solutzioni.
Apu furriau in sardu unus cantu passus de su de 3 capítulus chi s’intitulat “ Postcolonial Sardinia”.
Pag. 77 -78
“Unu terrenu de atóbiu intra de is STS (Science and Technology Studies) e is Istudius Postcolonialis est arrapresentau de sa bisioni comuna de sa tecnosciéntzia cumenti unu congiuntu de processus collocaus e non neutralis. S’agiudu chi is Istúdius Postcolonialis podint donai a is STS cunsistit in su sutalineai cumenti sa tecnosciéntzia si siat fundada apitzus de una série de cuntrapositzionis prodúsias in is cunditzionis de colonialismu e apat tentu unu ruolu sémpiri prus mannu in su fruniri materiali e giustificatzionis po su mantenimentu cosa sua. Sa tecnosciéntzia, difatis, e in particulari is processus etichetaus cumenti “innovadoris” e is pràtigas naradas de “innovatzioni” non si podint cumprendi si no aintru de unu cuadru pratziu in manera cuntraposta innui su pillu generali e globbali est separau de su locali, e duncas particulari. Su Mundu isboddicau, sa Terramanna, est su logu nadiu de s’innovatzioni, su Tertziu Mundu, is Sardignas o is Bengalas, funt logus invécias innui si depint “apricai”, adotai o copiai is innovatzionis. Siat in is Terramannas o in is Sardignas de su mundu, su chi est Ocidentali est “modernu”, e su chi est “nadiu de su logu” est traditzionali. Aroru a custas divisionis si funt isboddicadas is políticas de isboddicu dirígias a is istadus/logus torraus a nomenai “sutasvilupaus”, asuta de sa ghia de is “élites” ocidentalis bonas a gestiri tecnologias cumplicadas, cumenti a su nucleari, cunformas a mollus organizativus de s’isciéntzia, e bonas duncas a produsi teoria arrispetu a is grupus subbalternus, innui si podint incluiri is “élites” de su logu generadas de sa colonizatzioni, chi non funt bonas a organizai e duncas inniorantis de tecnologias cumplessas, e non capassas de isboddicu teóricu, útilis iscéti cumenti a serbidoris de labboratóriu o collabboradoris de gradu inferiori.
Pag. 81
In efeti cun su fueddu “postcoloniali” si fait arrelatu a is efetus e a su legau de is istruturas imperialis chi ant caraterizau su colonialismu clàssicu e a is arrelatas de isfrutamentu neo-colonialis. …
“In prus, un’aspetu de importu mannu de custa giuntura (intra de is STS Science and Technology Studies e is Istúdius Postcolonialis) at arriguardau s’impellida a donai boxi a àterus costumus tennoscientíficus e a su fallimentu de su “isboddicu” de genia ocidentali”.
Pag.82
“Lassendi a parti sa giuntura cun is “Science and Technology Studies”, is Istúdius Postcolonialis ddus podeus fai currispundi a una traditzioni precisa de istúdius. Chentza duda su clàssicu de Edward Said “Orientalism” (1978, ed. it. 1991) sinnat su puntu de parténtzia de custa currenti de istúdius, mancai in medas arreconnósciant in su Franz Fanon de Peau noire, masques blancs (Peddi niedda, màscaras biancas) (1952, ed.it.1996) e Les damnés de la terre (Is dannaus de sa terra) (1961, ed.it. 1964) unu de is primus de grandu importu, giai chi at descritu s’interiorizatzioni de parti de is colonizaus de is identidadis subbalternas e tristas prodúsias in issus de is dispositivus de su domíniu coloniali” …
“Una letzioni, sa de Fanon, torrada a pigai de pagu de s’etnopsichiatria francesa. S’anàlisi chi Fanon iat fatu de su disàgiu psichicu e psicológicu de is colonizaus e de is subbalternus, cun totu custu, torrat a mandai a s’istrutura sociali de is logus de sa subbalternidadi. Cumenti in s’Algeria, innui issu iat trabballau, issa est ostili a calisisiat tenta de torrai a portai s’individuu a su mundu de apartenéntzia innui bivit e innui totu, de su nómini de is bias a sa língua chi est bona educatzioni umperai in púbblicu, torrat a mandai a sa própia cunditzioni de subbalternidadi, e a su domíniu coloniali currispundenti. In custa manera si provocat un’istrangiamentu arrispetu a su própiu pópulu, e duncas, a nosu e totu, giai osservau de Gramsci, chi dd’iat descritu narendi “ s’elementu intelletuali de su logu est prus istràngiu de is istràngius ananti a su pópulu cosa sua”. …
Pag. 84
“Apustis de Said is Istúdius Postcolonialis ant passau is làcanas de s’anàlisi de is literaduras e de is discursus po afrontai pillus d’esperiéntzia diferentis, intra de custus de certu sa tecnosciéntzia, e in Chakrabarty, s’impiantu storiogràficu. In generali s’argumentu centrali chi custus afrontant est su processu de creatzioni de su “Essi àteru”, est a nai de produtzioni de is personas chi faint parti de ispàtzius e logus postcolonialis, cumenti a “Àterus” (process of Othering). Funt processus, de fundamentu in is tempus de oi, po médiu de custus is atoris e is istitutzionis terramannesas de sighiu faint e apoderant is barrieras intra de is culturas insoru e is culturas chi funt inditadas cumenti a “diferentis”, àteras o in manera prus crara “inferioris”. …
Pag.86 - 87
“In su pillu istitutzionali, sa Sardigna non est mai istétia una colónia. … Ma chi sa Sardigna siat istétia tratada cumenti a una colónia fiat sa cunvintzioni de Gramsci, cumenti de tanti àterus. Issu iat iscritu, arraxonendi de is ischilíbrius de sa costrutzioni natzionali italiana, chi issa fuit a s’ischema arregionalísticu e chi, cumenti in su casu de àterus territórius chi iat tzerriau “Is Irlandas italianas”, s’impoberimentu suu no est certu imputàbbili a una “arretradesa” nadia, cumenti in su discursu dominanti, ma a sa política económica chi at caraterizau su “blocu de podériu” … arrispetu a custu sa Sardigna fiat esclúdia, cumenti est, in misura manna, oi puru. Una política chi at in manera sistemàtica istrobbau s'sboddicu de su logu, si non ghiau de àterus o funtzionali a interessamentus de s’àtera parti de su Tirrenu. … Unu territóriu non podit essi cunsiderau in basi a sa positzioni cosa sua aintru de un’ischema amministrativu guvernativu o costitutzionali. Aici cumenti a s’Algeria fiat cunsiderada parti de sa Frància, o sa Palestina de sa terra de Israele, sa Sardigna puru est parti de s’Itàlia, in su pillu formali. Epuru, po arremonai a Gramsci, est “tratada peus de una colónia” po su chi pertocat is cunditzionis cosa sua chi funt s’imbistimentu mancau in infrastruturas e in s'isboddicu de su territóriu, s’ocupatzioni militari, s’industrializatzioni fortzada, s’ostilidadi a s’economia de su logu (s’antipastoralismu pruscatotu), sa proibbitzioni de umperai sa língua cosa sua e s’isperdimenta sua, s’isdorrocadura de sa memória istórica cosa sua e su disterru prus o mancu obligau de is abbitantis cosa sua, sa formatzioni de un’immàgini prus o mancu originali e cun istesiaduras ratzistas fitianas in is cunfronas de is abbitantis suus e de sa cultura cosa insoru”. …
“S’arrapresentatzioni prus recurrenti in is isciéntzias socialis académicas sardas non pigat mai in cunsideru sa cunditzioni de subbalternidadi de sa Sardigna si no aintru de un’arrelata intra de s’arretradesa de su logu o “identidària” e una modernidadi ghiada de àterus. Si imputat sa generalidadi de is problemas esistentis a sa vocatzioni naturali o istórica de s’Ísula a s’arretradesa, a s’isulamentu, a su cunservatorismu, chentza donai atentzioni a is arrelatas de podériu de aintru e a cussas de dipendéntzia faci a foras”. …
Pag. 93
“ In s’ótica de is isciéntzias socialis académicas sardas, no esistit esclusioni, ma iscéti “progressu” chi, cumenti eus biu, podit benni iscéti de sa Terramanna”.
Pag. 94 -95
“In Sardigna su discursu dominanti si articolat pruscatotu segundu duas diretzionis, acapiadas intra de issas. Sa primu aponit a sa Sardigna un’identidadi particulari, chi in su pillu antropológicu, si iat a oponni a s’isboddicu, e sa segunda aponit invécias a sa Sardigna is caràtiris de s’arretradesa, chi iat a essi s’arraxoni principali de sa disabbilidadi cosa sua a sa modernidadi. S’idea chi sa Sardigna téngiat un’identidadi cosa sua est un’idea moderna, acapiada a sa necessidadi de dda dominai e de dda distinghi, ma puru de portai a su livellu discursivu sa subbalternidadi cosa sua. Su mitu dd’ant aprontau po medas tempus a incumentzai de sa sderruta de sa Rivolutzioni Sarda (1794-1796) e in s’interis de totu su séculu 19 is “élites” modernizadoras sardas chi si funt acodadas a sa Restauratzioni feliciana, in generi reatzionàrias e collabboratzionistas: is matessi chi si funt arricadas cun s’abbolitzioni de su feudalésimu, sa serrada de is terras comunas e is carrieras políticas” …
Pag.96
“S’identidadi est fata coincidi, in su discursu prevalenti in Sardigna, cun una calidadi comuna e personali, chi òperat cumenti una genia de fatoris esistentis de s’antigóriu e chi ghiat cumportamentus de immui”.
Pag.97
“Sa segunda diretzioni chi pigat su discursu dominanti pertocat a sa “arretradesa” de sa Sardigna cumenti a caràtiri costanti de s’istória sua. De pagu est istétiu osservau chi s’arretradesa at giustificau is interventus de domíniu, is ispeculatzionis e s’iscardancamentu de is economias de su logu chentza donai alternativas a is comunidadis sardas. Custus interventus funt cumentzaus, no a casu, cun sa costrutzioni de s’immàgini arretrada de sa Sardigna in s’interis de su de 18 séculus, in currispundéntzia cun sa costitutzioni in Torino de unu Ministeru po is Afàrius Sardus (1759), s’isterrida po decretu de sa língua italiana (1760) e cun s’arreforma piemontesa de is Universidadis (a cumentzai de su 1737), chi currispundit cun s’imbiu de su Continenti de is insenniantis, segundu una pràtiga de dipendéntzia de is universidadis sardas chi non parrit morta nimmancu oi. In Sardigna, cumenti in totus is colónias, est istétia prodúsia un’immàgini de arretradesa cumenti a calidadi nadia de is logus innui apitzus si boliat ispratzinai su domíniu. … In manera non diferenti si fiat cumportau su Piemonte e, apustis, s’Itàlia”.
Pag. 98 -99
“ Is tapas de sa sutamissioni de s’Ísula funt aici connotas chi in custa sea, in manera simpli, dd’as arremonu iscéti. Apustis de sa sderruta de sa Rivolutzioni Sarda (1794-1796) e de su càmbiu de sa corti sabàuda in Casteddu (1799-1814), si fiat creada sa basi locali necessària a dónnia òpera de colonizatzioni, est a nai un’“élite” modernizadora de su logu. Fiat istétiu custu grupu de sardus, saldau aroru a Carlo Felice de Savoia e formau de s’aristocratzia bécia, de sa nobbilesa noba de toga (de funtzioni) e de sa burghesia, a donai is armas e s’agiudu locali a sa colonizatzioni, est a nai chi fiant istétias is “élites” sardas a dda incarnai, agiudendi e aprofitendi de sa privatizatzioni de is terras comunas (Editu de is tancaduras, 1820) e de totus is interventus fatus apustis in custa diretzioni fintzas a s’abbolitzioni difinitiva de is ademprívius”. …
“Fiant istétias is “élites” localis a passai prus a tradu a su fascismu e a costituiri puru su fenomenu particulari de su sardufascismu in càmbiu de sa Lei de su Miliardu pregonada de Mussolini, e fiant istétias ancoras is “élites” localis a acotzai su “Pianu de Rinascita” (1962), s’industrializatzioni petrolchímica, s’isboddicu de is servitudis militaris (ancoras oi su 66% de totus is servitudis militaris italianas pesant apitzus de sa Sardigna) e unu mollu turísticu cussu puru dirígiu de àterus. Fiant istétias custa “élites” a cumpartziri sa criminalizatzioni de cussa cunditzioni sóciu-culturali particulari chi est su pastoralismu sardu, acotzendi dónnia idea de Lombroso a sa Commissioni Medici, chi biat in is pastoris e in is classis popularis brabaxinas unu grupu “delincuenti po nàscida”, e duncas a si ponni sa tarea de isdorrocai sa pastoria, po fortuna no arrannéscia. Podeus nai chi is grupus dirigentis de sa manca sarda, fuendi dónnia anàlisi de is cunditzionis particularis de sa Sardigna, si funt integradas in prenu in cust’eréntzia isconcada de is cetus dirigentis chi durat ancoras oi. Cumenti su mecanísmu de sa sutamissioni siat intramassau cun sa costrutzioni de s’immàgini de arretradesa (e sa proietzioni asuba de sa “natura de sa Sardigna”) est unu processu chi podit essi osservau de puntus de bista diferentis”. …
“Innòi est interessanti sutalineai cumenti una cunditzioni chi is formas de domíniu de foras ant creau de pagu siat istétia cambiada in unu caràtiri nadiu de sa Sardigna e apat giustificau interventus de “modernizatzioni” e de” isboddicu” de foras chi, cumenti in unu ciclu infernali, produsint un’arretradesa ancoras prus manna. S’idea-càrdini de custu ciclu infernali est “Sa Sardigna a sola non nci dda podit fai”. …
Pag. 100
“ A manera particulari, si fait passai cumenti caràtiri/naturali nadiu de sa Sardigna su chi invécias est dépiu a s’istória de su domíniu e de sa sutamissioni cosa sua, est a nai de s’esisténtzia de dispositivus de produtzioni sighida de subbalternidadi”. …
“E s’istória de sa Sardigna in su períodu italianu e, ancoras ainnantis, piemontesa, s’ammostat una matrici de produtzioni sighida, in dónnia generatzioni, de raportus de dipendéntzia, chi est difícili negai poita puru, in medas puntus, sa matrici est símbilli a sa chi esistit in is colónias. Nau custu, in su pillu formali, sa Sardigna non est mai istétia una colónia, po su pagu chi balit su pillu formali”. …
“ Su mecanismu est su de torrai a condusi is diferéntzias esistentis intra de civilidadis e pópulus a su “essi àteru” in manera radicali intra de is pópulus “modernus” e pópulus “arretraus”, chi non funt bonus a castiai a issus e totu poita ghiaus de unu totu de su costumu immutàbbili e disaprovau cosa sua”.
Annalisa Caboni
Operadora de s’Ufíciu de Língua Sarda, Província Sud Sardegna, sea de Biddacidru
© RIPRODUZIONE RISERVATA